Un inceput?

Trebuie sa simti caldura sufocanta care te loveste fix ca  briza ce o asteptai inca de cand ai coborat din masina si ai simtit mirosul sarat al libertatii pe care ti-o ofera marea. Dar golul din stomac? Dar privirea care te fixeaza  cum trenul s-a oprit? Acea privire pe care incerci sa o eviti pentru ca simti cum emotiile ce iti gatuiesc vocea ar putea sa fulmineze intr-o explozie de lacrimi…Dar n-ai evitat-o. L-ai cautat cu privirea atunci cand a coborat din tren, te-a vazut iar acel gol s-a accentuat si pulsa la unison cu inima ta,gata sa-si ia zborul. Astepti un zambet pe acel chip angelic, surprindere….la dracu, orice care  sa iti ridice moralul, sa te incurajeze, sa iti indice ca din prima i-ai placut…Dar nu. Vine serios spre tine, apoi te priveste. „Esti atat de mica” remarca el cu o voce sigura si putin rece.

Daca atunci cand ai ajuns in gara te-ai simtit stinghera..acum e mai rau. Nu stii la ce sa te astepti mai departe, deja iti imaginezi cum va sta putin si va pleca, bagand o scuza penibila care sa nu te faca sa te simti foarte prost, dar care sa iti dea de inteles ca nu esti decat o gluma patetica pentru el. Subtilitatea nu este punctul lui forte. Doresti sa il faci sa zambeasca..insa el zambeste intrebandu-se ce cauta langa tine si ce a fost in capul lui. Asta crezi, asta vrei sa crezi, pentru ca nu mai vezi alta cale de scapare.

Acel zambet tamp de pe fata este dovada ca simti cum cerul ti se sfarama in cap si genunchii iti cedeaza incetul cu incetul. „De ce esti asa de tacuta? Parca erai geamana. Ce se intampla cu tine, atat de urat sunt?”. Se vede ca e berbec. Egoul lui nu ar gasi niciodata o oglinda suficient de mare. Asta e o replica la care evident trebuie sa il contrazici, sa ii spui cum ti-a furat inima iar el sa-si spuna „Da, inca o fraiera in limba dupa mine. Ce patetic…”

Sigur, iti iei inima in dinti si ii spui: Sunt ok, doar putin timida la inceput. Bravo. Un inceput mai patetic de atat nu se putea. E clar ca esti in moarte cerebrala.[…]

Trec mai multe zile….o saptamana. Ziua cu el a fost superba, defapt. A fost atent si galant..dar cand a plecat, visul s-a naruit ca un inel aruncat in tenebrele marii….Nu stii la ce sa te astepti….

The absence of him is everywhere I look. It’s like a huge hole that has been punched through my chest. But in a way, I am glad. The pain is my only reminder that he was real. Time passes..every tick that goes by…aches…like the pulse of blood behind a bruise…

B.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s