superstitie.

Afara ploua incet.Cu fiecare picatura cerul se destainuie din ce in ce mai mult.Esti in pat,intinsa cu fata in sus, privind spre ceva ce nu poate fi mai mult decat o denivelare a tavanului si totusi….ceva ti se cuibareste in minte si-n suflet.Nu e doar senzatia ca e mai mult decat ceea ce pare a fi,e certitudinea ca ceva din tine iti scapa asa cum din nori aluneca lacrimile cerului.Incepi sa scormonesti.Iti dezhamezi spiritul ce sta intepenit intr-o cutie cu o parte ceva mai lata decat cealalta…dar stai…cand s-a stins?Cand ai incetat sa mai traiesti?Si tu de ce esti vie?…ciudat,nu stiu din ce perspectiva te judec…si totusi ceva imi spune ca porti masti stupide,fardul e atat de gros ca nici lacrimile tuturor celor care te-au iubit asa cum erai nu-ti mai spala prefacatoria,rimelul iti incarca genele atat de tare incat pleoapele iti cad greoaie iar tu ramai oarba.Tu cand te uiti in oblinda te vezi pe tine…sau iti vezi opera?Dar opera ta pare sa te satisfaca.Esti incredibil de sadica cu sufletul.Sa-l inchizi in cutia de tinichea careia ii spui aparenta? Dar intr-adevar daca stau si ma uit mai bine,intrezar prin perdeaua de ploaie fantasmele tale,ori demoni ori ingeri.

M.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s