I'll smoke another smoke for you.

I’ll drink another drink for you
One, two, three, four, five, once I drank a fish alive
I’ll drop another pill for you
Six, seven, eight, nine, ten, did it before, I’ll do it again

I’ll tell another joke for you
Did you hear the one about the one that looks like you
I’ll sleep with sleep arounds for you
Why don’t you scratch my back and chew the tongue I chew

I’m alright
I’m alright

I’ll tell another lie for you
Tell you what you wanna hear, but that don’t make it true
I’ll wear another smile for you
That way you know I’m fine, and having fun with you

I’ll draw another line for you
That way you know I’m hip, that way you know I’m cool
I’ll smoke another smoke for you
I’ll blow back in your mouth and you can blow back too

I’m alright
I’m alright
You gotta go there to come back

I’ll take another punch for you
Tie my hands behind my back, that way you cannot lose
I’ll make another pound for you
So you can drive your motor car, and drive you to the moon

I’m alright
I’m alright

You. Me. Us. Free… we’re alright, alright

Love. Pain. Hate. Rain… we’re alright, alright

Give. Take. Time. Place… we’re alright, alright

it's a long way home.

De ce oare regret acum, tocmai acum? Dupa toate astea,de ce regret si imi amintesc cu parere de rau de fiecare cuvant pe care ti l-am adresat vreodata,pe care l-am dezbracat chiar in fata ochilor tai doar pentru a-ti arata cat de important este pentru mine si cat de mult contezi, chiar si din pura intamplare? Adica…totul a fost spontan si nefiresc si…spontan. Poate ca asa trebuia sa se intample..sau poate nu. La dracu si cu destinul.Dar parerile de rau nu si-au avut niciodata rostul, nu-i asa? Deci nu cred ca trebuie sa mai amintesc de ele. Ma lupt sa raman om, sper ca ai inteles.

“Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”
~Viata pe un peron – Octavian Paler

visul. scena 2, dubla 1.

Ce frumos e pe acoperiş pe înserate.Amurgul îmbibat în savoarea unei cafele fierbinţi, corpul amorţit de nesomn, stări de libertate  şi vise reflectate în stoluri de păsări.Vântul care te mângâie şi-ţi adulmecă părul roşcat, vopsit de culoarea amurgului. Fumul de ţigară se risipeşte în adieri iar ochii se reflectă-n soarele care apune. Te aşezi pe spate şi încerci să uiţi de tot pentru o clipă. Ochii ţi se închid  iar cerul se stinge în pete de culoare.Câteva fire de păr mişcate de vânt se aşează pe chipul tău. Tot ceea ce te mai atinge acum sunt doar sunetele care par a se aduna laolaltă  doar pentru a te încanta pe tine.Ridici mâinile şi începi să pictezi pe cer cu vârfurile degetelor diferite chipuri. Doar câteva se disting, dar dispar după câteva secunde . Laşi mainile pe spate şi oftezi. Deschizi ochii şi tot ceea ce vezi este tavanul camerei tale. În celălalt capăt al patului , pisica te fixează cu privirea.”Te-ai trezit? Iar ai strigat în somn.”

 

Mr. P.

Nu sunt obişnuită cu începuturile. Începutul a fost dintotdeauna pentru mine un munte foarte abrupt, ceva la care nu puteam ajunge decât după multe ţigări fumate şi foarte multe terapii ale egoului. “De ce să mă chinui să o iau de la capăt când pot să mă resemnez?”, spuneam de cele mai multe ori când eram pusă faţă în faţă cu schimbarea…Cine ar fi crezut că tu mă vei determina să fac câteva schimbări în viaţa mea? Şi unele chiar al naibii de bune.Uitasem ce fel e să visezi prin geamuri umezite de rouă, zgomot surd şi printre corpuri cu feţe de polisandru.Să sper atunci când nu pot să sper.Să vorbesc în versuri.Să număr secundele până când te voi revedea.Să mai aşez nişte speranţă peste muntele ăsta de dezamăgiri.Să creez scenarii cu noi.Voi ignora orice formă de urât şi voi înota în albastru.

P.S:  noaptea se lasă din ce în ce mai grea peste pleoapele mele. te aştept la stejar.