Mr. P.

Nu sunt obişnuită cu începuturile. Începutul a fost dintotdeauna pentru mine un munte foarte abrupt, ceva la care nu puteam ajunge decât după multe ţigări fumate şi foarte multe terapii ale egoului. “De ce să mă chinui să o iau de la capăt când pot să mă resemnez?”, spuneam de cele mai multe ori când eram pusă faţă în faţă cu schimbarea…Cine ar fi crezut că tu mă vei determina să fac câteva schimbări în viaţa mea? Şi unele chiar al naibii de bune.Uitasem ce fel e să visezi prin geamuri umezite de rouă, zgomot surd şi printre corpuri cu feţe de polisandru.Să sper atunci când nu pot să sper.Să vorbesc în versuri.Să număr secundele până când te voi revedea.Să mai aşez nişte speranţă peste muntele ăsta de dezamăgiri.Să creez scenarii cu noi.Voi ignora orice formă de urât şi voi înota în albastru.

P.S:  noaptea se lasă din ce în ce mai grea peste pleoapele mele. te aştept la stejar.

Advertisements

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s