visul. scena 2, dubla 1.

Ce frumos e pe acoperiş pe înserate.Amurgul îmbibat în savoarea unei cafele fierbinţi, corpul amorţit de nesomn, stări de libertate  şi vise reflectate în stoluri de păsări.Vântul care te mângâie şi-ţi adulmecă părul roşcat, vopsit de culoarea amurgului. Fumul de ţigară se risipeşte în adieri iar ochii se reflectă-n soarele care apune. Te aşezi pe spate şi încerci să uiţi de tot pentru o clipă. Ochii ţi se închid  iar cerul se stinge în pete de culoare.Câteva fire de păr mişcate de vânt se aşează pe chipul tău. Tot ceea ce te mai atinge acum sunt doar sunetele care par a se aduna laolaltă  doar pentru a te încanta pe tine.Ridici mâinile şi începi să pictezi pe cer cu vârfurile degetelor diferite chipuri. Doar câteva se disting, dar dispar după câteva secunde . Laşi mainile pe spate şi oftezi. Deschizi ochii şi tot ceea ce vezi este tavanul camerei tale. În celălalt capăt al patului , pisica te fixează cu privirea.”Te-ai trezit? Iar ai strigat în somn.”

 

Advertisements

3 Comments

  1. nu te juca cu ultima replica. e oricum ultimul lucru pe care l-am auzit de la Mike. ultima chestie spusa inainte de marele final..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s