it's a long way home.

De ce oare regret acum, tocmai acum? Dupa toate astea,de ce regret si imi amintesc cu parere de rau de fiecare cuvant pe care ti l-am adresat vreodata,pe care l-am dezbracat chiar in fata ochilor tai doar pentru a-ti arata cat de important este pentru mine si cat de mult contezi, chiar si din pura intamplare? Adica…totul a fost spontan si nefiresc si…spontan. Poate ca asa trebuia sa se intample..sau poate nu. La dracu si cu destinul.Dar parerile de rau nu si-au avut niciodata rostul, nu-i asa? Deci nu cred ca trebuie sa mai amintesc de ele. Ma lupt sa raman om, sper ca ai inteles.

“Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”
~Viata pe un peron – Octavian Paler

Advertisements

1 Comment

  1. Melodia asta e cea mai superba chestie pe care am putut sa o aud vreodata. dar chiar vrei sa pierzi trenul?….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s