de ziua ta.

“Au fost doi la inceput, doi printi sus pe un soare.

S-a scurs unul in trecut si a ramas doar unul calare.

Drumu-i lung si vremea-i rea dar nu pare sa doara.

Apoi furtuna a venit si celalalt sta sa piara.”

Astazi mi s-a facut atat de dor de tine incat a trebuit sa ma asez jos si sa imi amintesc sa respir.

Advertisements

1:25 AM

Ajunsesem sa simt totul altfel, jucam doar eu impotriva mea si pierdeam. Nu mai ramasese nimic din mine. A aparut game over cand eu eram inca in prelungiri. Credeam ca mai am o viata, dar nu mai aveam.Am simtit. Pentru prima oara. De atunci s-a distrus totul. Am inceput sa sarut ce simt si sa simt ce sarutam. Mi-a luat mult sa imi dau seama ca atunci cand vine vorba de sentimente nu mai e joc. Mi-a luat si mai mult sa realizez ca ajunsesem pe partea cealalta. Totul brusc, totul deodata.

L.

cele 10 porunci.

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

gol.

Mă mai gândesc la tine. Mă mai gândesc la tine noaptea, când mă întorc acasă după o altă seară petrecută haotic prin orașul ăsta fără odihnă. Mă gândesc la tine când sunt în metrou iar metroul este gol. Mă gândesc la tine în acel moment și tu parcă îl umplii pe tot. Defapt gândurile mele fac asta. Aleargă odată cu metroul, dintr-un vagon intr-altul, ca un ecou care nu are pe unde sa iasă și se întorc înapoi în capul meu. Liniștea aia de la fiecare stație care îți face stomacul ghem și totuși parcă mulțumești pentru ea…asta până când se aude iar ”atenție, se închid ușile” și ridici privirea să vezi dacă nu cumva ai ratat stația ta. Nu mai urcă nimeni. Metroul pornește iar din loc și ești încă o dată singur cu gândurile tale.

F1000030